Inca 2 pasi marunti …

Ei bine, am decis in urma cu cateva luni sa plec din tara.

O astfel de decizie nu e luata usor. Si implica o gramada de emotii. In primul rand, te hotarasti, iti iei inima in dinti si spui DA, uite.. plec. Aici nu se mai poate si e trist ca trebuie sa imi parasesc tara ca sa imi pot face un rost in viata. Dupa ce te gandesti si razgandesti de 1000 de ori, pui toate lucrurile in balanta si iei o decizie, care speri ca e cea buna.

Apoi te trezesti ca timpul trece, termenul limita se tot apropie… iti vinzi bicicleta, apoi masina, apoi acvariile, si casa se goleste din ce in ce mai tare. E un proces lung si dureros. Renunti la tot ce ai realizat aici cu atata munca si sudoare, cu atatea eforturi si sacrificii, de unul singur, fara ajutor de la parinti sau de la altcineva. Apoi tragi de timp… ca poate ceva se schimba si totusi poate ramai aici ca e bine, e tara ta. E limba materna. E orasul pe care-l cunosti, sunt prietenii, sunt amintirile care te leaga de locurile astea. Reclama de la Vodafone surprinde destul de bine ceea ce simt:

Apoi te trezesti cu biletele de avion luate si stii ca nu prea mai e cale de intoarcere. Daca pana aici mai puteai sa o lalaiesti, dupa ce ai luat biletele.. treaba e cam batuta in cuie.

Dar pana la urma decizia e luata si nu ramane decat sa speri ca totul va fi bine.

Leave a Reply